IUBIRE

Iubirea zace in stare latenta in fiecare dintre noi.Totul incepe de la un vis. Conturat frumos, in culoarea preferata, devenim peste noapte dependenti de propriile dorinte. Forta iubirii sta in mintea noastra flamanda de cuvinte si in sufletul nostru dornic de iubire.E de ajuns un zambet si niste vorbe si suntem gata sa deschidem rezervorul de iubire. Si transformam fara sa stam pe ganduri un tip banal in iubitul mult asteptat. Si luam zilnic doza de cuvinte frumoase, ne pierdem in ochii care-ti zambesc ,tresarim la apropierea lui .Si deodata devine un viciu.Totul are puterea unui drog, te acapareaza, te supune, te orbeste. Incepi sa respiri promisiuni, sa desenezi planuri, sa crezi in acel moment de unicitate pe care ti-l inspira. E simplu sa scrii despre iubire. E simplu si sa gandesti frumos cu si despre iubire. La fel, e simplu si sa te ambalezi atunci cand vine vorba de dorinte . Pana cand te pui langa cineva. Si din acel cerc al intimitatii ,in care ti-ai creat o lume doar pentru un NOI si unde totul se defineste si porneste cu ,,IMI PLACE”, pasesti pe teritoriul egoismului si al orgoliului propriu. Se contureaza tot mai clar notiunea de EU. Ne trezim, incet-incet, din betia iubirii. Cuvintele frumoase se transforma in reprosuri. Amintirile in regrete. Regrete pentru ca, asa cum suntem si putem, plecam mai intotdeauna aruncand cu noroi in clipele frumoase. Si uitam, foarte repede uitam ca au fost momente cand stiam si am fost absolut convinsi ca , fiind impreuna un DOI, am simtit si am dorit asa cum nu am simtit si nu am dorit cu nici o alta persoana din viata noastra. Iubirea isi pierde treptat poleiala,ne invaluim in minciuna si ne amagim incontinuare obosind sa resuscitam o dragoste pierduta. Simti durerea singuratatii din inima si golul amintirilor pierdute ...Ne-am refuzat demult dreptul la tristete, e prea scump sa-ti permiti adevarul. Suntem atat de goi in suflet incat se aude vantul rece al tinerei ierni care se apropie timida de linistea noastra batrana si impovorata de ani. Trecutul doare si e imperfect. Viitorul e atat de nesigur si pal…Inca nu se vede, nu se simte,nu exista. Am intepenit doar intre doua anotimpuri: iarna despartirii sau primavara regasirii?
Am inchis o usa. Am deschis o alta. Suntem pionii destinului pe tabla vietii. Cand zici ca totul s-a sfarsit, se naste un nou inceput. Si deschizi iar rezervorul de iubire....