SOTUL DARNIC

Cînd deodat' din şanţ apare
Drept în fata ochilor
O... ceva, o ... arătare,
Şi-am frînat să n-o omor.

Era palidă şi trasă,
Udă, plină de noroi
Şi-am zis "hai, te iau acasă
Să mănînci ceva la noi."

S-a spălat, i-am dat mîncare
Şi-o camaşă, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de matasă
Şi-un pulover galben-pai.
Fiindca te făceau cam grasă,
Tu nu le mai foloseai.

Rupţi, pantofii din picioare
I-am schimbat – o bucurai! –
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.

Cînd să plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:
"Nu mai ai cumva creştine
Şi-altceva nefolosit?"